Șcheii Braşovului în timpul regimului Habsburgic (1691-1867)

Adunând mulțimea informațiilor documentare (conscrieri, recensământe, legi și acte guvernamentale și ale administrației urbane ori a autorității religioase, contracte, statute, memorii, planuri cadastrale, scrisori), care reunite și (re)interpretate – repun Scheii Brașovului într-un plan în contextul relațiilor economice și sociale, autorul a rescris practic istoria așezării, recitind documente risipite în fonduri disparate, integrându-le informația într-o adevărată țesatură a raporturilor comunității românești cu cea săsească, pe de-o parte, iar pe de alta cu cele două Țări Române și cu lumea imperială habsburgică și otomană. Lucrarea de față are darul de a repune pe o altă poziție istoria unei comunități bănuite de a fi dorit să se constituie ca “o nouă republică (1735) deci să se individualizeze prin ceea ce însemna contribuția ei la prosperitatea cetății. La fel, pornind de la două realității – Magistratul cu rigori și privilegii și Scheiul cu un activism remarcabil și nazuință de progres – domnul dr. Ioan-George Andron a reușit să-și dezvolte ideile în respect față de realitate, cu un echilibru de judecata remarcabil.