“O remarcă nu mai puțin importantă care trebuie făcută este tendința necurmată a fiecărei societăți de a deveni aristocratică pe măsură ce progresează;
între aceste două ordini de fapte există o corelație, încât ai motive să te gândeşti că aristocrația este condiția esențială a oricărui progres.
Dar, în această privință trebuie să facem distincție.”
Aristocrația bănească nu întârzie să devină exclusiv egoistă, sacrificând interesul național interesului său particular; aristocrația birocratică, nesusținându-se în timp decât cu ajutorul intrigilor şi al maşinațiilor, se îndreaptă foarte curând spre opresiune.
Este cea mai rea dintre aristocrații.
Există o altă aristocrație, de care Franța, după zbuciumul transformării sale, ne-a dat un frumos exemplu.
Aristocrația de naştere devenind imposibilă, fie din cauza monstruosului abuz a cărui amintire era încărcată de ură, fie pur şi simplu din cauză că, trăindu-şi timpul, trebuia să cedeze ideilor secolului, lăsând timp liber tuturor reformelor, oamenii au avut buna idee de a face din capacitate o condiție de admitere în şcolile tehnice, ca şi în diversele ramuri ale serviciului public.
Această idee fericită a fost începutul unei ere noi; aristocrația de merit a fost creată”.
Ion Ghica, 1857
Cartea Elenei Olariu este un studiu de mentalitate și moravuri, unic în peisajul istoriografiei românești. Scrisul este alert iar structura cărții se susține prin farmecul poveștilor narate și prin reproducerea unor interpretări controversate ale noțiunilor de boierie și aristocrație, interpretări care sunt redate de autoare cu un foarte fin simț al umorului.
Boierimea română şi-a modificat, într-o jumătate de veac, mentalitatea şi stilul de viaţă atât de profund, încât, între un boier de la 1820, de exemplu, şi un aristocrat român de la 1870 nu mai existau decât puţine asemănări. Primul purta işlic şi caftan iar cel de-al doilea frac şi joben, boierul vorbea, pe lângă limba română, greceşte, în timp ce aristocratul trebuia să cunoască limba franceză şi chiar puţină engleză, manierele orientale erau fost înlocuite de codul manierelor elegante, de inspiraţie britanică, iar educaţia nu se mai făcea doar în ţară ci, la cele mai prestigioase universităţi din Europa occidentală.
Cartea dezvăluie destinul unor femei celebre, modul original în care acestea s-au raportat la noile mode venite din Occident, dar aduce în atenția noastră și imaginea unor bărbați, arbitrii ai eleganței, obișnuiți să-ți apere onoarea în dueluri, practicând vânătoarea la conac sau fiind atrași de pasionante și, uneori, ruinătoare jocuri de noroc. Căsătoria de conveniență, așa cum a fost practicată în tot secolul al XIX-lea, este așezată, în această carte, față în față cu celibatul, divorțul, concubinajul sau aventurile galante, fenomene destul de frecvente la nivelul elitei sociale.
Lucrarea de față are o bibliografie impresionată, având la bază o reinterpretare din perspectivă istorică a literaturii românești și a celei europene de secol al XIX-lea, a cărților de călătorie, multe informații valoroase provenind și din documente inedite de arhivă sau documente publicate.
Este vorba despre o carte care impresionează prin originalitatea abordării fenomenelor sociale, prin naturalețea și sinceritatea interpretărilor oferite, prin farmecul unic al stilului narativ și prin capacitatea de a recompune o întreagă epocă istorică.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.