Regia și Montajul

REGULILE NARAȚIUNII CINEMATOGRAFICE – REGIA ȘI MONTAJUL

A vorbi despre reguli poate da unora impresia de rigiditate, de servire față de date tehnice, constrângătoare. Nimic din toate acestea.

Nu creația este cea care suferă constrângeri, ci expresia sa.

În teatru, actprii susțin, prin jocul lor, prin dialoguri, toată greutatea dramatică a piesei.

În cinema, raporturile dintre personaje sunt intensificate, uneori create de aparatul de filmat.

Odată amplasamentul actorilor determinat, de îndată ce unul dintre ei face un gest, viziunea de ansamblu dispare, înlocuită de prezența anplificată a chipului, a gestului, a detaliului unei mâini, unui obiect.

Numeroase lucrări de specialitate au aprofundat studiul conceptual al montajului, adică montajul analizat din punct de vedere intelectual, împărțit chiar în categorii formale în funcție de raportul cu conținutul narativ al filmului.

Altele mai tehnice, s-au aplecat asupra laturii practice – manipularea suportului, peliculă sau bandă video – impunând de asemenea metodologii de lucru foarte precise.

Scopul acestei lucrări este cu mult mai modest.

 Ne vom ocupa exclusiv de maniera de fabricare și apoi de elaborare a imaginii pentru a se realiza un flux neîntrerupt al mișcării, fără sacadări, fără salturi, fără contradicții.

Pentru aceasta, ca și pentru înțelegerea oricărui limbaj, avem nevoie de reguli.

Să nu uităm că orice manifestare artistică are datoria, pentru a exista, să învingă materia. De aceea, înainte de a ne pierde în discuții estetice și de a ne încolona sub stindardul unei școli sau unei tendințe, trebuie mai întâi să ne punem pe treabă pentru a modela materia.

Și nu este un lucru ușor. Când se spune: “Ah, ce racord bine făcut!” aceasta înseamnă că nu a fost deloc bine făcut, pentru că a fost observat. Un racord este bun când sunteți întrebați: Care racord?”