Portretul unui Aristocrat al Spiritului. Convorbiri cu Academicianul Dan Berindei

Pe Dan Berindei îl cunosc de decenii bune. Practic, ne-am știut direct în 1963. El avea 40 de ani, eu de-abia terminam Facultatea și legătura dintre noi a fost foarte directă. Eu îl știam pe Dan Berindei din renume, din adolescență, pentru că eu am două mari slăbiciuni în istoria modernă a României: Nicolae Bălcescu și Alexandru Ioan Cuza. Întâmplarea făcea că numele lui Dan Berindei era legat întodeauna de studierea acestor mari figuri atât de dragi mie.

Foarte curând după ce ne-am cunoscut, s-a întâmplat însă să descoperim că avem și alte legături. O primă legătură era aceea că Dan Berindei era văr cu prima mea soție. A doua legătură, foarte importantă, era aceea că Ioana Berindei, soția lui Dan, era fiica unui istoric și a unei familii – Hudiță – de care familia mea, Theodoreștii, erau foarte legați.

Se mai schițau câteva coincidențe. Făcusem aceeași școală primară, Clemența, la câteva decenii diferență. Făcusem aceeași facultate, Istoria, și avusesem cam aceeași soartă: eu dat afară din facultate la sfârșitul anilor ʼ50, el dat afară din Institut la începutul anilor ʼ50.

Ce pot să spun despre prietenul meu Dan. Am amintirea unui om extrem de deschis, cu o casă extrem de deschisă. Trebuie să știți că împreună cu Dan am „organizat” la el acasă – eu fiind un fel de adjunct al său – nouă revelioane. Nouă revelioane care au fost prilejuri de divertisment într-o epocă în care acest divertisment cam lipsea în România. Dan era un dansator neobosit, era un automobilist și un motociclist de bună calitate. Țin minte niște curse pe care le-am făcut cu motocicleta prin București legate de aprovizionarea acelor revelioane. Era absolut fermecător din acest punct de vedere, ca amfitrion și ca sportiv.

Dan avea o bibliotecă impresionantă și lucra tot timpul. Țin minte că și în vacanțe mergeam împreună cu Ioana Berindei și copiii săi. Dan venea pe motocicletă – asta era prin anii 1965-1966 – să ne viziteze în week-end. Între timp Dan lucra, lucra, lucra. Opera sa de peste o sută de volume spune multe despre acest cercetător de mare calitate.

Au venit transformările din 1990 și Dan – care avusese numai piedici, fie din cauza originilor sale, fie datorate faptului că, la un moment dat, cei doi copii ai săi au plecat în străinătate – a cunoscut un moment extrem de favorabil în cariera sa. El era un surâzător și un optimist. Știu însă bine că el a avut momente foarte grele în anii regimului comunist. La un moment dat era singurul om valid din familie care își creștea copiii, restul membrilor, feminini și masculini fiind în închisoare.

După 1990, Dan Berindei a putut să predea studenților la Facultatea de Istorie din București și a devenit un membru marcant al Academiei Române. Mulți îl consideră acum, pe drept cuvânt, unul dintre patriarhii acestei venerabile companii. Rolul pe care l-a avut Dan Berindei în realizarea marelui proiect al Istoriei Românilor – care, grație lui, în bună parte, a apărut în cele zece volume – este un lucru care trebuie menționat și salutat.

Rolul lui Dan Berindei, înainte și după 1989, în Comitetul național al istoricilor, a fost un rol important pe care îl cunosc foarte bine. În 1980, când la București a avut loc al XV-lea Congres internațional de istorie, Dan Berindei a fost un factotum în organizare, în editarea actelor congresului. Pentru Dan momentul verii anului 1980 a fost extrem de important. Am fost atunci, alături de academicianul Emil Condurachi, unul dintre principalii raportori ai congresului și știu ce rol a avut Dan, oarecum în umbră, dar a fost un rol fundamental.

Ce pot să spun despre acest vechi prieten și coleg? Este un patriot fără retorică patriotardă. Este un patriot efectiv, care își iubește necondiționat țara și de multe ori patriotismul său a fost chiar prost interpretat de oameni care știu mai puține lucruri despre istorie. Este un european, un european fără ostentație. Am fost cu el de mai multe ori în străinătate și știu cât de bine se prezintă Dan Berindei în astfel de ocazii. Este un om al comunității internaționale.

Dacă ar fi să mi-l închipui într-un fel, într-o altă viață, Dan Berindei ar fi putut fi un boier pașoptist. Mă gândesc și la recenta donație pe care a făcut-o Academiei Române și Bibliotecii „Aman” din Craiova. Dan Berindei este printre donatorii contemporani ai Academiei Române, precum altădată boierii secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, care donau spitalelor, mai târziu diverselor fundații, mai târziu chiar Academiei Române, părți din averile lor.

Prin cultură, prin generozitate, prin bonomie, Dan Berindei ește boierul pașoptist de felul celor care, probabil, i-au precedat pe cei doi idoli ai mei de care scriam la început, pe Nicolae Bălcescu și pe Alexandru Ioan Cuza, nu întâmplător, și unul și altul, eroi ai istoriei studiați de Dan Berindei.

Academician Răzvan Theodorescu

Propunem pasionaților de istorie o carte cu valoare de document, o mărturie directă despre viața și activitatea unui patriarh al istoriografiei române contemporane: academicianul Dan Berindei. Un aristocrat al spiritului, descendent dintr-o stirpe boierească și intelectuală, care povestește, cu har și detașare, întâmplările unei vieți fascinante, deseori complicată de vremurile politice atât de schimbătoare în România anilor 1945-1989.

O viață care a fost marcată de dramele anilor 1950, când mai mulți membri ai familiei sale (inclusiv soția, regretata Ioana Hudiță, care a născut-o pe Ruxandra în închisoarea Jilava) au fost aruncați în temnițele comuniste din motive politice iar domnia sa a fost eliminat din Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” și trimis la „munca de jos”.

Cu toate acestea, domnul academician Dan Berindei și-a urmat cu pasiune vocația studiului istoriei, în liniștea unei biblioteci fascinante, ale cărei zeci de mii de volume au fost donate în anii din urmă – într-un gest aristocratic, de mare noblețe – Bibliotecii „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova. Cele peste o sută de volume scrise de academicianul Dan Berindei în lunga sa carieră științifică sunt mărturia peremptorie a vocației sale de istoric, ale cărei avataruri se regăsesc în convorbirile cuprinse în acest volum.

Narcis Dorin Ion