Trăite, văzute, auzite – (1992-2020)

Primul volum al acestui jurnal a apărut în 2004 sub titlul Trăite, văzute, auzite și reprezenta o sinteză a consemnărilor din perioada 1967-1989. Glumind și nu prea, pot spune că atunci m-am obișnuit cu lumea și ea cu mine. În relația cu cei din jur am utilizat permanent puterea magică a cuvântului, atât în forma lui rostită, cât și în cea scrisă. De mic am fost un guraliv, mi-a plăcut să vorbesc, un element important pentru un muzeograf la început de carieră, cum eram eu prin anii ’70 ai secolului trecut.

La fel de atrăgătoare era însă și lumea arhivei sau a bibliotecii, gazdele puzderiei de informații ce asigură marea atractivitate a istoriei. Între arhivă, bibliotecă sau catedră eu am optat pentru… redacție. Nu știu câți ar fi făcut altfel. Dar tocmai se pregăteau primele numere ale veteranului Magazin istoric. Am văzut un număr de probă la unul dintre colegi și apele s-au limpezit. Am fost chemat să lucrez în teribila echipă care a dat viață cunoscutei reviste. Întâlnirea cu paginile lui Argetoianu și ale altor memorialiști a confirmat părerea mea mai veche că scrierea istoriei, predarea ei, muzeografia sau arhivistica sunt cele mai frumoase profesii. Nu mai frumoase însă ca reunirea lor într-un tot, în birourile unei redacții parfumată de aburii cafelei fierbinți.

Paginile ce urmează sunt mai mult altceva decât un jurnal. Adevărul e că nici nu prea știu ce am vrut să fie acest text. Până la urmă e un fel de bocet. Dacă vi se pare neconvingător mai adăugați ce credeți că mai trebuie. Țineți însă seama de faptul că nu putea deveni altceva decât cronica răgușită a epocii în care s-a născut.