Aniversarea anul acesta, la 25 decembrie, a 110 ani de la inaugurarea celei mai frumoase şi cochete săli de spectacole pe care o posedă Capitala, eveniment ce a fost generat de apariţia în viaţa culturală a acesteia, în prima zi de Crăciun a lui 1911, a noului „Teatru Comoedia“, adică „Teatrul Comedia“ în grafia de astăzi a limbii române, ne îndreptăţeşte cu prisosinţă să abordăm subiectul propus în titlul acestei cărţi.
O scriere, de mai mari dimensiuni, în care să fie prezentată cu destulă amănunţime istoria locului pe care astăzi îl ocupă Teatrul Odeon, flancat de cele două pasaje – „Comedia“ şi „Majestic“ –, mărginite de noul bloc ce închide latura de nord a patrulaterului şi, respectiv Hotelul Majestic, pe latura sudică a acestuia, ni se pare cu atât mai necesară, cu cât, în ultimii aproape 70 de ani, nimeni nu s-a străduit să o facă.
Este lăudabilă, în acest sens, iniţiativa doamnei Dorina Lazăr, directoarea Teatrului Odeon, de a sprijini financiar apariţia unei asemenea lucrări, ca şi interesul manifestat de domnia sa faţă de subiectul în cauză, încurajându-ne, în mare măsură, să ducem la bun sfârşit documentarea începută cu câţiva ani în urmă, pe această temă şi să purcedem la a aşterne pe hârtie concluziile rezultate de aici. Mulţumiri se cuvin şi doamnei dr. Georgeta Filitti care, semnalându-ne dorinţa conducerii Teatrului Odeon, urmaşul de astăzi al tradiţiei începută acum o sută de ani de numitul atunci „Teatru Comoedia“, ne-a recomandat cu căldură pentru a duce la bun sfârşit o întreprindere deloc uşoară.
În realizarea lucrării de faţă, pe care am dorit-o să fie una în respectul adevărului istoric, ne-au fost de folos atât documentele de arhivă parcurse, cât şi lucrările de specialitate ce tratează istoria Bucureştilor, ca şi memorialistica epocii însumând amintirile celor care au trăit momentul de acum un secol, important pentru devenirea teatrului românesc, dar şi ale persoanelor care au cunoscut configuraţia locului la care ne referim, până la modificările substanţiale survenite în deceniile 3 şi 4 şi apoi 6-7, ale secolului al XX-lea.
Nu putem încheia cuvântul de introducere în tema acestei cărţi, fără a mărturisi că pentru bogata şi frumoasa ilustraţie de care ea beneficiază, datorăm mulţumiri celor care ne-au sprijinit colegial şi necondiţionat, în acest sens: Ştefania Szucs şi Cornel Constantin Ilie – Muzeul Naţional de Istorie a României, Adriana Bangala şi Emanuel Bădescu – Biblioteca Academiei Române, Ionuţ Niculescu – Muzeul Teatrului Naţional, Dorina Achim – Teatrul Odeon.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.