Scufundați în Oglindă

„Totul a fost poezie la Nexus. Am fost nevoit sã mã divid. Din celula mea poeticã s-au nãscut mai apoi Ion Calofil, Adriana Riga, Max Wiatrowsky și graficianul Emil Faur. Cam așa a fost…”, spune Emilian Iachimovski despre geneza volumului Scufundați în oglindã, în mod evident, un altfel de exercifliu de virtuozitate.

Adriana Riga – prima mascã poeticã pe care E. Iachimovski o alege sã intre în jocul retoric al acestei construcflii poetice – scrie, de pildã, așa: „În dimineața de carton/ peste care a plouat toatã noaptea/ în cutia de carton nefolositoare/ pun oameni, lucruri, întâmplãri// Ce sã fac eu acum cu aceastã cutie/ cu mâncarea asta deja rece pe care/ vreau sã o vând reîncãlzind-o/ Poți sã crezi cã Moartea miroase a cetinã? – vrei s-o miroși?”.

Ion Calofil – a doua mascã poeticã! – scrie, spre exemplu, așa: „O, Doamne-al îngerului trist/ de ce mã zbat în inima uitatã,/ a sângelui crucificat în Christ,/ mai iartã-mã și uitã-mã odatã.//

Aratã-mi iar caligrafii suave/ în ceruri înflorite sub retinã,/ pãduri cu sunetele grave/ de cerbi îmbãtați de luminã.// Stãpâne-al meu!/ În mintea mea/ Fã-mã sã știu, deodatã!”. Max Wiatrowsky – a treia mascã poeticã! – scrie cam în acest stil:

„M-au pãrãsit prietenii crezând cã i-am pãrãsit eu/ De ce trebuie sã las un semn?/ Sunt doar o carte uitatã pe rafturile cãrnii/ o carte bãtrânã uscatã cu pagini lipsã/ pe care nimeni nu le mai știe// Beau și voi pleca fãrã sã vinã nimeni/ Copiii de la biliard țipã ca niște trile// Tu ce faci acum când eu nu te vãd și mi-e teamã?”. 

Adriana Riga, Ion Calofil, Max Wiatrowski – „nu m-am întrebat dacã numele lor erau adevãrate”, spune tatãl de familie poeticã, Emilian Iachimovski. Nici locul în care s-au cunoscut nu are importanflã – poate doar acela în care s-au re-cunoscut (meteoricul și splendidul proiect local Nexus – un loc și un timp unde Emilian Iachimovski rãspundea de poezie și poezia rãspundea de și la numele lui!). Ion Calofil avea 2 câini (Platon și Aristotel) și un motan (Freud). Fuma tutun, era bãutor și cunoștea femeia. Fiind cioban, avea ca proiect de viitor, normal, „sã-și sporeascã turma”. Adriana Riga – „acea frunzã rarã din ierbarul misterios la care nimeni nu are acces”. Max Wiatrowski e, între altele, cel care, spune Iachimovski, l-a ajutat în 1999 cu prima sa carte (mai precis: cu note de subsol, concepflie graficã și desenele din interior – o carte care, apropo, e cap-coadã o concepție marca Emilian Iachimovski. Cei trei îi lasã lui E. Iachimovski 3 manuscrise. Adunate, vor da aceastã carte, smulsã, trans-scrisã din oglindã. Sunt trei mãști poetice – și anume, mãști care nu ascund, ci, dimpotrivã, care dezvãluie o puternicã personalitate poeticã. Sunt trei categorii de trepte poetice – desigur, trepte cãtre sine. Cineva cautã Atlantida cântând pe mai multe voci. Scufundafli în oglindã este întruparea unui scenariu poetic arborescent al unui poet care se divide, fãrã sã se diminueze. Dimpotrivã: aceastã diviziune sporește poezia lui Emilian Iakimovski