Mihail Manoilescu se naște la 9 decembrie 1891 la Tecuci. Face școala la Iași, iar în 1910 va intra primul la Școala de Poduri și Șosele de la București, pe care o va termina în 1915 ca șef de promoție.
Tendințele politice aparent contrare se împletesc în caracterul său, de un rafinament aparte: va fi socotit om de dreapta, dar va avea, în același timp, o cumpănă de dreptate socială în întreaga sa activitate de economist și teoretician politic, corporatismul său fiind numai în canonul simplist de dreapta, când, în realitate, ideea majoră din fundalul său e aceea a dreptății sociale, a unei societăți care să funcționeze, precum Republica lui Platon, după principiile dreptății, adevărului, binelui și frumosului…
De altfel, aceleași Memorii vor înregistra întocmai pasiunile morale pe care Manoilescu le-a avut mereu față de activitatea publică, politică:
„(…) cea dintâi emoție adevărat politică mi-a fost dat să o trăiesc în timpul răscoalei de la 1907, când, în punctul ei culminant, armata austriacă amenința să pătrundă în țară ca să potolească mișcarea țărănească…
Îmi este apoi vie în minte intrarea profesorului Iorga în Parlament, a doua zi după răscoală, și imensa decepție pe care a produs-o atitudinea lui conciliantă, atunci când țara întreagă – și mai ales tineretul intelectual – ar fi vrut să vadă în el pe un mare procuror social, care să strige oligarhiei românești toate adevărurile pe care aceasta merita să le audă”.
Criteriul etic, va spune Manoilescu, a fost cel dintâi cu care economistul a judecat evenimentele politice. Cazul campaniei românești din 1913 (în Războiul balcanic) este grăitor. Campania cu picina i se pare lui Manoilescu insuficient argumentată etic. El recunoaște că argumentele de ordin strategic erau insuficiente, prin urmare, opinia publică a fost preponderent împotriva acestei campanii.
Ce este, însă, îndărătul acestei atitudini? Manoilescu va vorbi despre epoca de neutralitate a României din Primul război mondial. Va recunoaște că totul îl despărțea atunci de germanofili. Și totuși! Undeva, în adâncul sufletului, el îi va respecta pe aceștia: „era parcă o presimțire nedeslușită că voi ajunge și eu odată în viața publică o victimă permanentă a curajului în convingeri”.
Idealist și victimă a curajului în convingeri, Manoilescu nu era, totuși, un poet rătăcitor în cetate. El era fatal atras de viața politică, și recunoaște acest lucru deschis. Ar fi putut să fie un excelent tehnician, un conducător de întreprinderi, un tehnocrat, cum se spune azi. A preferat spațiul politic, arena deschisă, căreia i s-a dedicat trup și suflet, și în care a dat cu siguranță dovadă de realism.
Opera sa are, într-adevăr, caracter realist-sintetic. Pornită pe filonul de aur al eminescianismului, antiliberal și cumva dator viziunii maioresciene a formei fără fond, Manoilescu va recunoaște, implicit, nevoia modernizării țării. Dar a unei modernizări organice, nu făcută cu prețul pierderii identității etnice, nici cu cel, mai ușor de cuantificat, al rapoturilor nefirești, inegale, cu metropola occidentală. Iată realismul superior al acestui spirit în același timp idealist și pragmatic!
Din Cuprins:
Câteva repere ale biografiei morale
Mihail Manoilescu gânditorul
Antiliberalism, etatism, modernism tradiționalist cu temei științific
„Secolul corporatismului”
Superioritatea industriei și problema inegalității schimbului internațional. Nevoia autarhiei naționale
Imperativele noilor vremuri
Profilul statului corporatist
Definiţia şi caracteristicile corporaţiilor
Corporatismul ca răspuns la colonialismul economic. „Liniile mistice” ale politicii naționale
Din nou despre teoria schimbului comercial între naţiuni. List și protecționismul său limitat. Eminescu economist
Ideea de valoare. Critica teoriei clasice ricardiene: valoarea determină costul, nu invers
Beneficiul național sau beneficiul întreprinzătorului?
Schimb internațional, echivalență și dreptate
Problematica partidului unic
Mitul politic, forță mobilizatoare
Burghezia română şi rostul ei. Aristocratizarea burgheziei
Precipitarea evolutivă. Elevatorul direct și cel indirect. Funcții limitate și funcții nelimitate ale claselor sociale
Funcţiile economice, sociale, politice ale burgheziei române
Revista „Lumea nouă” (1932-1942)
Corporatism revoluționar și revoluție conservatoare
Organizarea și planificarea, factori cheie ai revoluției corporatiste.
Constanta antiliberală în „Lumea nouă”
Pedagogia „Lumii noi”. Modernism/tradiționalism
Democrația și dezorganizarea, democrația și Biserica, democrația și breslele
Originalitatea corporatismului românesc
„Cele două Europe” și echilibrul economic european
Criza demografică și soluția corporatistă. Ecouri eugeniste
Antițărănismul politic al corporatismului
Antagonismele materiale și unitatea spirituală a Europei
Corporatismul și organizarea funcțională – cheia funcționării noului stat
Anul 1933
Revoluția organizată și naționalismul social. Democratismul corporatismului
Revoluție corporativă și revoluție conservatoare. Problema violenței revoluționare
Anul 1934. Corporatism și anti-rasism. Relația amic-inamic inversată: revoluția înseamnă relația inamic-amic
Statul cultural și revoluția națională
Corporatismul, negație a economiei. Partidele politice împotriva libertății politice
Anul 1935. „Numerus romanus”
Specific național și cultură populară
Geopolitica tratatelor de pace de la Paris. Națiunea-scop. Orient și Occident
Ortodoxia împotriva materialismului
Moartea capitalismului – un accent aspru marca Mihail Polihroniade..
Anul 1936. Problematica partidului unic
Reglementarea presei
Din nou despre contradicțiile țărănismului
Partid unic sau Uniune Națională
Sensul statului la români
Anul 1937
Uniatism și ortodoxie..
Școala, între enciclopedism și depersonalizare. Autohtonismul, garant al superiorității doctrinelor politice
Sensul antiburghez al revoluției naționale
Anul 1938 Corporatismul constituțional. Polemica Manoilescu-Crainic
Problema industrializării României. Polemica Mihail Manoilescu – Walter Grävell
Anul 1939. Polemică și tratat de colaborare cu Germania
Absența elitei naționale
Alexandru Randa și „rasismul românesc”
Despre pactul Ribbentrop-Molotov
Anul 1940
Arbitrajul de la Viena – 30 august 1940. Unitatea europeană și „granițele spiritualizate”
Modelul salazarist al revoluției corporatiste creștine
Anul 1941
Anul 1942
Mai este actual Manoilescu?
Operele morale. Tragica predestinare a geniului moldovenesc
„Etica politică”
Incertitudine morală și certitudine științifică. Etica științei, cheia dramei morale a lumii moderne
Etica scopurilor și etica idealurilor politice. Relativism metafizic și etică națională
Câteva aspecte legate de receptarea operei lui Mihail Manoilescu
Bibliografie
Recenzii
Nu există recenzii până acum.